| 1.
|
EXIL'A, exilez, vb. I Tranz. A condamna le exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ Refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de bastină sau din ţară). [Pr.: eg-zi-] - Din fr. exiler. Sursă
: DEX'98
( 41446)
- Joseph |
| |
| 2.
|
EXIL'A vb. 1. v. surghiuni. 2. a pribegi. (A fost nevoit să se ~.)Sursă
: Sinonime
( 183370)
- siveco |
| |
| 3.
|
exil'a vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exil'ez, 3 sg. si pl. exile'ază
Sursă
: DOR
(244667)
- siveco |
| |
| 4.
|
A EXIL//'A ~'ez tranz. A trimite în exil; a surghiuni; a deporta. /<fr. exiler
Sursă
: NODEX
(333973)
- siveco |
| |
| 5.
|
A SE EXIL//A mă ~'ez intranz. A pleca de bunăvoie în exil. /<fr. exiler
Sursă
: NODEX
(333974)
- siveco |
| |
|
|